Vot direct pentru preşedinte şi deputaţi

Un punct de vedere

Vot direct pentru preşedinte şi deputaţi

În cei şapte ani de aflare la cârma statului, Voronin, prin comportamentul său, ne-a convins cu vârf şi îndesat că preşedintele RM trebuie ales prin vot direct, şi nu de o mână de deputaţi care ajung în parlament pe „spiska” de cumetri. Toate sondajele de până acum arată că majoritatea cetăţenilor doresc acest lucru. De ce nu-l doreşte Voronin, e clar. Generalul de miliţie n-ar acumula acum nici cele zece procente pe care le-a obţinut în alegerile prezidenţiale din 1996, când a candidat la funcţia supremă în stat din partea PCRM. De ce nu-l doresc sateliţii comuniştilor, tot clar e.

La ce i-ar trebui, bunăoară, liderului PPCD alegerea şefului statului prin vot direct, dacă el însuşi a fost acela care a făcut jocurile în parlament, votând în 2000 cu comuniştii modificarea Constituţiei, pentru ca, peste un an, Voronin, cu ratingul său personal de zece procente, să ajungă preşedinte? Pentru Roşca, pe care ultimele sondaje îl plasează sub pragul electoral, este mai comod să se gudure pe lângă şeful statului, oricine ar fi acesta, aşa cum a făcut-o cu Snegur, apoi cu Lucinschi şi cum o face acum cu Voronin. Pentru că, gudurându-se, are şi el câte ceva de câştigat: ba o funcţie de vicespicher, ba un post de televiziune, ba te miri ce… Perdanţi în această situaţie sunt doar alegătorii care îşi văd speranţele înşelate de fiecare dată. Nici lui Diacov nu i-ar prii o asemenea modalitate de alegere a preşedintelui. Dintr-un ditamai preşedinte de parlament, liderul pedist a rămas cu un capital politic subţirel de tot. La cât de aproape de popor şi de nevoile lui a fost ca demnitar, Diacov ar ieşi, cu siguranţă, pe brânci dintr-o confruntare directă cu alegătorii. Nu numai el, de fapt, ci aproape toţi demnitarii noştri de stat, a căror prestanţă publică s-a scurs ca apa în nisip, de îndată ce au coborât din jilţurile lor.

Un şef de stat, ales direct de cetăţeni, ar însemna mai multă garanţie pentru separaţia puterilor în stat, mai multă eficienţă în activitatea acestor puteri şi mai puţină imixtiune ideologică în actul guvernării. Un deputat ales direct pe o circumscripţie nominală ar avea mai multă responsabilitate şi mai multă liberate de gândire şi acţiune, decât o are acum, când pentru el totul hotărăşte şeful de partid, un fel de zeu de uz intern, care pe cât de atotputernic se crede, pe atât de atoateşantajabil sau atoateşantajat este. Pentru RM, împotmolită rău în sărăcie, mizerie şi politicianism, soluţia potrivită este alegerea şefului statului prin votul direct al cetăţenilor, iar a unei jumătăţi din numărul de deputaţi - în circumscripţii uninominale. Aceasta este una din principalele aşteptări ale oamenilor. Singura formaţiune politică ce a intuit acest adevăr şi care răspunde prin acţiuni concrete acestei aşteptări este PLDM, a cărui iniţiativă privind convocarea unui referendum de modificare a Constituţiei la capitolul alegerea preşedintelui şi formarea parlamentului este sprijinită deja de aproape două sute de mii de cetăţeni.

Anume prin asta se şi explică agitaţia mare din tabăra comuniştilor. Alegerile bat la uşă, iar ortacii lui Voronin încă nu şi-au făcut temele de campanie. Singura lor grijă e să dezinformeze opinia publică în privinţa iniţiativei PLDM, aşa cum o face reprezentantul comuniştilor la CEC, Iurie Cecan, care afirmă tendenţios şi agramat din punct de vedere juridic că, pentru iniţierea referendumului, ar fi nevoie nu de 200.000, ci de 340.000 de semnături. Noi însă, după şapte ani de guvernare comunistă, putem spune că avem deja cei şapte ani de-acasă. Prea destui ca să ratăm, în 2009, aerisirea casei noastre europene, Republica Moldova.

Nighina Azizov, politolog, membru al Consiliului Naţional PLDM, www.timpul.md